Roxana Păduraru


Am 27 de ani, m-am născut și am crescut în Ploiești. Am urmat școala generală din cartierul în care am crescut, iar liceul l-am terminat la Colegiul Național „Alexandru Ioan Cuza” din oraș. Tatăl meu lucrează în aceeași rafinărie la care s-a angajat când avea 18 ani. Pe mama nu a mai angajat-o nimeni după 45 de ani, sudura a devenit o meserie numai a bărbaților.

La periferia orașului am învățat că inamicul numărul 1 al societății românești discriminează în mod constant. O face diferențiat, în așa fel încât despre populația României nu te poți întreba decât cine este lăsat la cea mai îndepărtată margine: să fie copiii din Pata Rât care cresc lângă munți din gunoi? Să fie femeile în vârstă care au avut grijă toată viața ca cei din casă să aibă mâncare și haine, dar munca lor fiind invizibilă pentru stat, acum nu au pensie? Muncitoarele si muncitorii lăsați în urmă de privatizările industriei? Cei instituționalizați într-un stat denaturat, care în loc să îngrijească, distruge? Cine? 

Eu am avut noroc. Îmi dau seama în fiecare zi de acest lucru. Sportul a fost mereu o parte din viața mea, iar baschetul marea iubire: l-am practicat 7 ani la Clubul Sportiv Școlar. Cum povestea are loc în România, nu există final fericit: a trebuit să renunț la sport din cauza lipsei de condiții, iar echipa Ploieștiului, campioană de atâtea ori fost desființată după un scandal de corupție.

Mi-am ales o facultate de științe politice cu speranța că așa voi putea ajuta la schimbarea în bine a societății. Am fost de multe ori în stradă începând cu 2012 și am activat în organizații non-guvernamentale. După terminarea facultății în București, am plecat în Timișoara pentru continuare studiilor. În prezent sunt studentă la Universitatea de Vest, masterul de Politici Publice și Advocacy. Problemele secolului precum obezitatea, sedentarismul, depresia sunt produsele lipsei de politici îndreptate spre creșterea calității vieții cetățenilor: infrastructura sportivă este inexistentă pentru mulți, consilierea din sistemul educațional a rămas în continuare pe lista de nevoi, iar alimentația sănătoasă nici nu poate fi pusă sub responsabilitatea statului.

Cred că tinerii au nevoie de o voce nouă, puternică și sinceră tocmai de aceea activez în prezent în mișcarea de tineret, monitorizând strategiile pentru tineret și colaborând la proiecte cu impact legislativ. Inegalitatea trăită de generația noastră este cea mai mare până în prezent. Avem tineri care muncesc, dar sunt în continuare săraci.

Poate mai important decât orice altceva în acest secol este responsabilitatea noastră față de Planetă: trebuie să ne schimbăm viziunea asupra nevoilor noastre zilnice, să ne preocupe conservarea naturii. Cetățenii europeni și-au îndreptat atenția către problemele de mediu încă de acum 50 de ani, iar acum este momentul ca noi, politicienii, să propunem doar politici sustenabile. Nu mai avem timp pentru nimic altceva.

Contact: roxana.paduraru@partidul-demos.ro